Rolul şi importanţa inspecţiei CCTV în reabilitarea conductelor/canalelor

Rolul şi importanţa inspecţiei CCTV în reabilitarea conductelor/canalelor

(1) Scopul inspecţiei;

Inspecţia cu sistemul CCTV reprezintă singura metodă posibilă la tuburi nevizitabile (diametrul mai mic de 1500mm), în scopul:

(a) stabilirii stării generale a tubului;

(b) identificării condiţiilor reale/concrete în care funcţionează tubul;

(c) stabilirii metodei de curăţire şi a metodei de reabilitare a tronsonului;(d) stabilirii stării tubului după reabilitare.

(2) Inspecţia cu sistemul CCTV se poate face:

(a) înainte de reabilitare (şi chiar independent de aceasta);

(b) în timpul reabilitării (când o lucrare slabă trebuie refăcută);

(c) după reabilitare (ca o metodă de control a calităţii lucrării de reabilitare).

(3) Deşi modul de lucru poate fi identic scopurile inspecţiei pot fi diferite, funcţie de faza în care se execută.Inspecţia efectuată înainte de reabilitare, obligatorie la orice lucrare de reabilitare, are ca scop să permită elaborarea unui diagnostic, în funcţie de starea reală de lucru a conductei/canalului, pe baza căruia să se poată stabili:

(a) metoda de reabilitare;

(b) estimarea volumului de lucrări, inclusiv metoda de curăţire interioară;

(c) estimarea costului lucrărilor.

(4) De aici rezultă importanţa metodei de lucru; pentru cazul secţiunilor vizitabile acelaşi lucru se face prin intervenţia directă a personalului.

Condiţiile pentru obţinerea unei informaţii bune sunt asigurate de trei factori:

(a) existenţa unui echipament performant de lucru;

(b) existenţa unui personal bine calificat şi obişnuit să lucreze cu tipul respectiv de echipament; acest personal trebuie să facă două lucruri distincte dar supuse aceluiaşi scop: trebuie să înregistreze bine toate informaţiile furnizate de echipament şi să facă un diagnostic corect pe baza informaţiilor; este posibil ca personalul să trebuiască să interpreteze informaţiile fără „a vedea” colectorul în momentul inspecţiei;

(c) condiţiile reale din teren: starea conductei, măsurile de protecţie a muncii, starea timpului etc. Atenţie: după experienţa celor care au lucrat mult în domeniu nu este indicat să se facă inspecţii acolo unde secţiunea tubului este plină cu apă cu mai mult de 25% din înălţime (rezultatele pot fi eronate).

(5) În cazul conductelor se poate lucra cu sisteme specializate de tip Smart Ball.

(6) Inspecţia prealabilă (care poate fi făcută în etape de lucru după cum echipamentul poate avansa liber sau trebuie ajutat cu lucrări suplimentare de curăţire provizorie) furnizează următoarele informaţii:

(a) starea generală de funcţionare: liber în secţiune, blocat cu ceva, cu sau fără remuu etc;

(b) starea suprafeţei tuburilor: corodată punctiform, pe suprafeţe mari, preferenţial etc,

(c) coroziunea periclitează sau nu starea de rezistenţă a tubului;

(d) Infiltraţii în conductă/canal: punctiforme, pe fisuri mari pe circumferinţă, cu intensitate mare/mică etc;

(e) prezenţa fisurilor în pereţi: fisuri circulare, longitudinale, mici/mari (deschidere), continui sau discontinui, cu izolarea unor bucăţi care pot fi expulzate din perete etc,

(f) secţiuni de tuburi rupte, mărimea deschiderii, repetabilitatea;

(g) tuburi demufate: cât de dese, cât de depărtate sunt capetele tuburilor vecine, dacă au intrat rădăcini, dacă se vede garnitura de etanşare etc;

(h) tuburi prăbuşite: cauza, mărimea de tub prăbuşit, dacă apa mai curge prin tuburile vecine;

(i) secţiuni blocate de tub: parţial, total, cu ce sunt blocate (depuneri, corpuri grosiere, rădăcini, perete rupt etc;

(j) depuneri pe tuburi: moi, tari, pietrificate, distribuţia şi continuitatea, volumul etc;

(k) secţiuni deformate: pe lungimi mari/mici, pe verticală/orizontală, în zona îmbinărilor

(l) bucăţi de tub lipsă: dimensiune, starea pământului, cum curge apa etc;

(m) deplasarea secţiunilor vecine la tuburile demufate, rupte/forfecate, rupte la legătura cu căminul etc;

(n) starea intersecţiilor între canale: cum curge apa, etanşeitate, etc,

 

(7) Modul de raportare al defecţiunilor trebuie făcut după un cod care poate fi internaţional (înmagazinat în memoria echipamentului) sau stabilit local; trebuie decis cum vor fi notate:

(a) tipurile de avarii;

(b) poziţia acestor avarii;

(c) marcarea distanţelor la care se găsesc faţă de secţiunea de origine, numerotarea secţiunilor, numerotarea/denumirea fotografiilor;

(d) fotografii cu tipuri de accidente pe tub;

(e) tipul de fişe pe care se pot tipări tronsoanele cercetate/investigate; toate vor avea marcate data (ziua/ora), numele operatorului care a executat;

 

(8) Riscurile pe durata investigaţiilor trebuie bine stabilite şi contracarate, deoarece:

(a) se lucrează pe spaţiu public, cu trafic intens;

(b) se lucrează în medii toxice, cu substanţe biologice necunoscute etc, se lucrează cu echipamente electrice în mediu umed, se lucrează în spaţii adânci, se lucrează noaptea.

Inspecţiile efectuate pe durata lucrărilor de reabilitare au rolul de a:

(a) Verifica starea suprafeţei interioare a tubului reabilitat, la metoda CIPP, torcretare, aplicarea manuală a foliilor de protecţie etc;

(b) Stabili dacă rugozitatea suprafeţei interioare este cea normată;

(c) Verifica dacă golurile pentru racorduri/branşamente sunt bine făcute şi etanşe;

(d) Verifica dacă infiltraţiile de apă sunt total blocate;

(e) Verifica dacă au apărut exfolieri ca urmare a împingerii apei din exterior sau greşelilor de execuţie.

Inspecţiile după reabilitare au ca scop:

(a) verificarea finală a stării conductei; dacă toate condiţiile cerute în caietul de sarcini sunt îndeplinite (proba de presiune/etanşeitate, proba de vacuum, proba tehnologică);

(b) convingerea comisiei de recepţie cum că lucrarea este conformă cu cerinţele caietului de sarcini;

(c) pierderea de apă la branşamente/racorduri este sub limita normată.

Note:

– Pentru aflarea unor elemente suplimentare vor fi folosite echipamente adecvate (pentru măsurarea grosimii filmului de protecţie, pentru determinarea grosimii peretelui, pentru determinarea pierderii de apă etc),

– Pentru obţinerea de rezultate bune este esenţial ca personalul să lucreze în teren dar şi cu vizualizarea unor efecte secundare; instruirea este esenţială,

– Viteza de lucru a camerei trebuie să fie adecvată:

Dn<200mm → v=3-6m/min;

Dn<300 → v= 3-9 m/min,

Dn >300mm → v=6-12m/min.

– Realizarea diagnosticului asupra tronsonului analizat se face de către personalul care a lucrat; diagnosticul trebuie să furnizeze elementele deja precizate: metoda de curăţire, metoda de reabilitare, condiţiile de verificare.

sursa : REGLEMENTĂRI TEHNICE din 26 noiembrie 2014„Ghid privind reabilitarea conductelor pentru transportul apei. Indicativ GP 127-2014”